DESPRE PROIECT: asociatii360.ro a fost conceput din dorința de a evidenția poziția de extremă vulnerabilitate în care se află proprietarul, gravele problemele de funcționalitate ale Legii 196/2018, dar și de felul în care această lege este înțeleasă și aplicată de persoanele implicate în activitatea asociațiilor de proprietari.
URMĂREȘTE-NE:
CONTACT: florian.munteanu@asociatii360.ro
Termenele de prescripție privind anularea în instanță a hotărârilor adunării generale
Posibilitatea unui proprietar sau a unei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său de a cere instanței de judecată anularea hotărârilor adoptate în cadrul unei adunări generale, se poate realiza în baza:
- articolului 29 alin. 2 din Legea nr. 196/2018, care prevede că dacă o hotărâre a adunării generale a asociației de proprietari, o decizie a comitetului executiv sau a președintelui este contrară prevederilor prezentei legi sau este de natură să prejudicieze interesele proprietarilor, aceștia sau orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său poate sesiza cenzorul/comisia de cenzori, compartimentele prevăzute la art. 10 sau, după caz, poate solicita instanțelor judecătorești anularea în tot sau în parte a hotărârii/deciziei și/sau repararea pagubei cauzate;
- sau a articolului 52 din Legea nr. 196/2018 - care indică faptul că dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori este de natură să prejudicieze interesele proprietarilor, aceștia sau orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său pot/poate ataca în justiție respectiva hotărâre.
Având în vedere că în Legea 196/2018 nu este menționat un termen maximal în care pot fi atacate și cerută în instanță anularea hotărârilor adunării generale, ne vom raporta la prevederile codului civil.
Înainte de a identifica termenul în care proprietarii sau persoanele care se consideră vătămate într-un drept al lor pot înainta cu succes o cerere de anulare către instanța de judecată, trebuie stabilit dacă anularea respectivelor hotărâri este de natură absolută sau relativă.
Pe scurt, în situația în care hotărârea produce un prejudiciu concret interesului proprietarului / persoanei interesate, este vorba despre o nulitate relativă, caz în care trebuie probat interesul propriu vătămat de cel care deschide acțiunea, iar dacă hotărârile adunării generale sunt contrare legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari, interesul proprietarului nemaifiind unul strict personal, ci un interes colectiv al membrilor asociației de proprietari, astfel încât asocierea lor să funcționeze conform legii, vorbim despre o nulitate absolută.
Am făcut aceste specificații referitoare la nulitatea absolută și relativă, întrucât prevederile codului civil sunt diferite în ceea ce privește termenul de prescripție pentru fiecare situație în parte.
Dacă suntem în situația unei cereri de anulare relativă, mai exact atunci când printr-o hotărâre a adunării generale, proprietarului i s-a produs un prejudiciu, termenul de prescripție este cel prevăzut la art. 2517 din codul civil și anume de 3 ani.
Prin urmare, nulitatea relativă ar trebui cerută nu mai târziu de 3 ani de zile, cu specificația că proprietarul va trebui să justifice interesul în ceea ce privește promovarea unei acțiuni în instanță, interes care trebuie să fie determinat, legitim și personal.
În cazul cererii de nulitate absolută a hotărârilor unei adunări generale, aceasta poate fi făcută oricând, aflându-ne practic în situația imprescriptibilității dreptului la acțiune. Acest drept este prevăzut de codul civil atât prin articolul 1.249 - „Dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absolută poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție” cât și prin articolul 2502 - alin (2) „ ... sunt imprescriptibile drepturile privitoare la: ... 3) acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic”.
De reținut: termenul de prescripție prevăzut de codul civil pentru anularea relativă a hotărârilor de adunare generală este de 3 ani, iar în cazul nulității absolute ne aflăm în situația imprescriptibilității dreptului la acțiune.
În final este foarte important de menționat faptul că prescripția nu operează în mod automat, ea trebuind a fi cerută / invocată de către partea interesată, iar instanța trebuie să constate stingerea dreptului la acțiune prin intervenția prescripției.
Florian Munteanu, site manager
Alte Articole
