DESPRE PROIECT: asociatii360.ro a fost conceput din dorința de a evidenția poziția de extremă vulnerabilitate în care se află proprietarul, gravele problemele de funcționalitate ale Legii 196/2018, dar și de felul în care această lege este înțeleasă și aplicată de persoanele implicate în activitatea asociațiilor de proprietari.
URMĂREȘTE-NE:
CONTACT: florian.munteanu@asociatii360.ro
Controlul financiar-contabil pe care primăriile îl pot realiza asupra activității asociațiilor de proprietari este reglementat prin articolul 10(4) din Legea 196/2018: „Compartimentele prevăzute la alin. (1) exercită controlul asupra activității financiar-contabile din cadrul asociațiilor de proprietari, din oficiu ori la solicitarea unuia sau mai multor membri ai asociației de proprietari.”
În principiu, obiectivele controalelor financiare sunt de a reda erorile, deficiențele, lipsurile, astfel încât să poată fi remediate și de preferat evitate pe viitor, prin impunerea unor măsuri corective și/sau aplicarea unor sancțiuni atunci când situația o impune.
Bineînțeles că primăriile pot stabili: condițiile din punct de vedere organizațional în care se desfășoară controlul financiar, perioada pe care o acoperă controlul efectuat, obiectivele care vor fi urmărite, de asemenea acțiunile de verificare pot fi prioritizate în funcție de gravitatea problemelor semnalate sau de alte criterii ce pot fi stabilite de la nivelul instituției ori al serviciului specializat. Ceea ce însă primăriile nu ar trebui să facă, ar fi să nu impună condiții suplimentare pentru efectuarea controlul financiar, față de cele regăsite la art. 10(4) din Legea 196/2018, ceea ce din păcate se întâmplă în mai multe administrații publice locale.
În afară de diversele tertipuri sau argumente mai mult sau mai puțin reale care sunt invocate și utilizate de unii dintre funcționarii publici pentru a se evita efectuarea controlului, o serie de hotărâri de consiliu local au împânzit mai multe primării, ele fiind în fapt legi locale care prevăd anumite criterii (evident, abuzive și ilegale) ce trebuie a fi îndeplinite, înainte de a putea fi demarată acțiunea de verificare.
Un alt exemplu poate fi dat în legătură cu Primăria Municipiului Rădăuți, care a adoptat HCL 35 / 28.02.2019, prin care se dispune ca proprietarii din condominii sunt obligați a se adresa compartimentului specializat, numai după ce în prealabil au sesizat în scris organele asociației de proprietari și numai în situația nesoluționării sau a soluționării necorespunzătoare a contestației depuse, iar controlul să se realizeze numai după efectuarea de către cenzor/comisia de cenzori a verificării gestiunii financiar contabile și comunicarea raportului/procesului verbal cu rezultatul acestei verificări compartimentului specializat din primărie.
Este foarte probabil Primăria Municipiului Rădăuți să fi preluat aceste dispoziții după un model de proiect de HCL, care a fost adoptat în mai multe primării din țară, printre care se află (dar nu limitativ): Primăria Municipiului Constanța (HCL 393 / 31.10.2018), Primăria Municipiului Tulcea (HCL 163 / 27.08.2020), Primăria Municipiului Mangalia (HCL 145 / 22.10.2021), dar și o primărie de Ilfov - Primăria comunei Ștefăneștii de Jos (HCL 30 / 31.05.2021). În toate aceste hotărâri de consiliu local se regăsesc - identic- următoarele două alineate:
Deși toate aceste HCL-uri au fost adoptate ca urmare a intrării în vigoare a Legii 196/2018, și teoretic au avut rolul de a actualiza legislația locală cu dispozițiile noului act normativ, multe dintre articolele regăsite în aceste hotărâri de consiliu local conțin ori reglementări care sunt în dezacord cu prevederile legislației în vigoare, ori fac trimitere la prevederi abrogate, așa cum spre exemplu este și cazul impunerii ca efectuarea controlului financiar de către primărie să se realizeze doar după efectuarea unei verificări de către cenzor a gestiunii financiar-contabile și transmiterea către serviciul specializat fin primărie a unui raport în acest sens.
Această idee utilizată și în prezent este foarte probabil să își găsească rădăcinile într-o prevedere care a fost interpretată într-un mod vădit tendențios și care s-a regăsit în Hotărârea de Guvern nr. 1588/2007 (pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 230/2007). Mai exact este vorba despre art. 59 (3), unde era prevăzut faptul că: „ ... primăriile pot încheia parteneriate cu Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, în vederea efectuării expertizei financiar-contabile a gestiunii fondurilor asociațiilor de proprietari, la solicitarea unuia sau a mai multor membri ai asociației, ulterior efectuării de către comisia de cenzori a controlului financiar-contabil pe respectiva perioadă.”
Prin urmare ideea fi efectuat un control de către cenzor avea legătură cu expertizele contabile efectuate de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, și în niciun caz cu efectuarea controlului financiar de către primării (prevăzut și atunci la art. 55 în Legea 230/2007). De fapt, în toată legislația cu referire la activitatea asociațiilor de proprietari, prevederea este aceeași ca și în Legea 196/2018 și anume că este necesară și suficientă solicitarea venită din partea unuia sau a mai multor membrii ai asociației.
Foarte interesant este materialul publicat de Federația Asociațiilor de Locatari Timișoara (FALT) în anul 2009, cu titlul „De ce demisionează Președinții Asociațiilor de Proprietari?”, în care se menționează că s-a cerut un punct de vedere de la Ministerului Internelor și Reformei Administrative, care a formulat următoarea opinie: „ ... controlul financiar-contabil al Consiliului Local este un caz de excepție, care se inițiază în urma unei sesizări a comisiei de cenzori ....”. Din ce act normativ le-a rezultat celor din ministerul de la acea vreme că efectuarea controlului financiar este un caz de excepție și că acesta se poate realiza în urma unei sesizări a comisiei de cenzori, este greu de înțeles.
Din toate aceste aceste hotărâri de consiliu local apărute după intrarea în vigoare a Legii 196/2018, și care în loc să fie în acord cu prevederile legislației în vigoare, ele nu fac altceva decât să întoarcă sau să păstreze practica celor din respectivele primării unde au fost adoptate aceste modele, la dispoziții legale (care pe deasupra mai sunt și distorsionate) ale unor acte normative abrogate.
Florian Munteanu, site manager