Asociații360 este un proiect editorial de analiză, opinie și informare care prezintă situații concrete din domeniul asociațiilor de proprietari prin raportare la cadrul legal aplicabil și care oferă opinii documentate privind interpretarea și aplicarea Legii 196/2018, formulând atunci când este cazul propuneri de îmbunătățire a acesteia.
URMĂREȘTE-NE:
CONTACT : florian.munteanu@asociatii360.ro
Nulitatea absolută și relativă a hotărârilor adunării generale
O hotărâre adoptată de adunarea generală produce efecte până în momentul în care este modificată sau anulată printr-o altă hotărâre a adunării generale ori până când instanța dispune anularea acesteia printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Când legalitatea procesului-verbal al adunării generale sau a uneia ori mai multor hotărâri adoptate în cadrul acesteia este contestată în instanță, trebuie făcută distincția între două forme de nulitate: nulitatea absolută și nulitatea relativă. Diferența dintre ele pornește de la natura interesului pe care norma încălcată urmărește să îl protejeze.
Procesul-verbal și hotărârile adunării generale ale asociației de proprietari sunt acte juridice care trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru a fi valabile, atât în ceea ce privește fondul, cât și forma.
Condițiile de fond se referă la capacitate, consimțământ, obiect și cauză. În ceea ce privește forma, sunt avute în vedere, printre altele, respectarea procedurii de convocare a adunării generale și a condițiilor referitoare la cvorumul necesar pentru desfășurarea acesteia.
Nulitatea absolută intervine în cazurile expres prevăzute de lege, dar și atunci când este neîndoielnic că norma încălcată urmărește protejarea unui interes general, de ordine publică. Nulitatea relativă intervine atunci când interesul protejat este unul personal, de ordine privată.
Pentru a înțelege mai bine această diferență, este relevantă și regula prevăzută de articolul 1254 din Codul civil. Potrivit acesteia, un contract lovit de nulitate absolută „este considerat a nu fi fost niciodată încheiat” și atrage „desființarea actelor subsecvente încheiate în baza lui”.
Atunci când nu poate fi stabilit cu certitudine că norma urmărește protejarea unui interes general, de ordine publică, se prezumă că aceasta protejează un interes particular, de ordine privată. Într-o astfel de situație, sancțiunea este nulitatea relativă, considerată o formă mai puțin severă de nulitate.
În cazul hotărârilor adunării generale, această distincție este importantă deoarece nu orice neregularitate are aceeași semnificație și nu orice încălcare produce aceleași consecințe. Natura interesului protejat și gravitatea încălcării sunt cele care trebuie avute în vedere atunci când se stabilește forma de nulitate aplicabilă.
De aceea, atunci când legalitatea unei hotărâri a adunării generale este pusă sub semnul întrebării, nu este suficient să se constate existența unei neregularități. Trebuie analizat ce regulă a fost încălcată, ce interes urmărește aceasta să protejeze și, în funcție de aceste elemente, care sunt consecințele ce pot decurge din încălcarea ei.
Puteți citi aici care sunt termenele de prescripție în ceea ce privește anularea în instanță a hotărârilor adunărilor generale.
Florian Munteanu┃asociatii360.ro
Alte Articole
